Zburăm spre ACASĂ

Pentru voi toate suflete dragi, care aveți tot mai puternic un dor în suflet, un dor pe care nu puteți să îl explicați, simțiți că parcă căutați ceva și nu știți ce...căutați drumul spre ACASĂ.

Drumul spre ACASĂ, drumul spre voi înșivă, acolo unde se află paradisul, tărâmul pe care îl cunoșteați cândva, dar l-ați pierdut, l-ai uitat...

Zburați ACASĂ suflete dragi. Zburați în IERTARE, IUBIRE, DĂRUIRE și RĂBDARE.

Zburăm împreună ACASĂ către tărâmul știut de noi cândva, întru pacea și armonia cândva știute, spre copilul din noi.
Zburăm până când inima ne va fi vioaie și liberă,  precum odată a fost menit să fie...

Iată și melodia pe care să contemplați aceste cuvinte.

Sufletul să vă fie ghidul vostru suprem...

Pace și armonie să primiți cu toții, întru numele  TATĂLUI NOSTRU CERESC!

Cum aleargă și te aleargă propria ta minte

" Alerg în fiecare zi dintr-o parte în alta și nu îmi mai ajunge timpul ".
Recunoașteți această afirmație? Vă regăsiți în ea? Dacă vă întrebați "de ce se întâmplă asta?", este pentru că, într-adevăr, derularea timpului este tot  mai accelerată pe zi ce trece, dar cea care aleargă și vă aleargă, este de fapt mintea voastră. 

Nu vă vine să credeți, așa este? Da. Mintea voastră vă ține mereu în priză, vă face să vă consumați inutil energia. A venit timpul să învățați să o folosiți spre binele vostru suprem. 

Cum vă dați seama că mintea voastră aleargă și vă aleargă în continuu? 

Păi..ia gândiți-vă voi: nu este adevărat că de cele mai multe ori nici nu realizați când vă deplasați dintr-un loc în altul, sau nu vă dați seama când ați golit bolul de supă pentru că ați "lopătat" la ea inconștienți? 

Mintea voastră vă ținea ocupați cu multe, foarte multe gânduri inutile. Da, dragilor, alergați mereu în gând, vă faceți planuri, vă stresați, judecați mereu în mintea voastră. 

Stop! Opriți-vă! Să vedeți ce bine este!

Atunci când mergeți pe stradă priviți tot ce vă înconjoară, observați, conștientizați pe unde călcați, cum se mișcă frunzele în adierea vântului, cum ciripește o pasăre, cum râde un copil. Fiți atenți la toate lucrurile minunate din jurul vostru, bucurați-vă, binecuvântați-le și, mai ales, mulțumiți neîncetat pentru tot și pentru toate. Este minunat! 

Veți vedea că veți simți nevoia să nu mai ”alergați”. Fiți conștienți, însă, de încă un lucru: tot ce vedeți în jurul vostru, nu judecați, nu etichetați, doar fiți conștienți de ceea ce este în jurul vostru, observați.

Dacă în mintea voastră vă gândiți din nou la faptul că problemele voastre nu se vor rezolva de la sine dacă voi nu faceți altceva decât să fiți prezenți și să vă bucurați, amintiți-vă că Universul, Dumnezeu, Creatorul, oricum ați vrea voi să îi spuneți are grijă ca în viața voastră să întâmple exact ceea ce trebuie.

Atunci când veți înceta să vă mai ocupați voi cu mintea voastră de absolut toate detaliile, veți vedea cum într-un mod miraculos încep să apară sincronicitățile în viața voastră, cum toate lucrurile se desfășoară lin și fără efort. 

Atunci când totul începe să se desfășoare în sincron, când toate lucrurile se potrivesc ca niște piese de puzzle, mulțumiți, mulțumiți neîncetat și veți vedea cum ziua voastră se va desfășura mai lin. 

Să vă dau un exemplu, ca să înțelegeți mai bine: trebuie să te deplasezi într-o altă localitate cu un mijloc de transport în comun, te trezești dimineața și ești pozitiv, calm, relaxat. Ajungi în stație și vezi că prin noroc prinzi exact ultimul și cel mai înghesuit loc. Nu te enervezi pe șofer, nu te enervezi pe situație și, mai ales, nu te enervezi pe tine, nu te judeci și nu te condamni pentru asta. Îți păstrezi din nou calmul și seninătatea și mai ales mulțumești cu bucurie și vei vedea că prin minune un vei avea norocul să te muți mai în față (îți cedează cineva locul, coboară cineva mai devreme, etc.). Din nou, mulțumești cu bucurie. 

La destinație, mașina (după cunoștințele tale) oprește pentru coborârea călătorilor la gară, iar tu trebuie să ajungi în centru. Ca prin minune, te pomenești că șoferul trece prin centru și ai posibilitatea să cobori exact la ”botul calului”.

Povestioara de mai sus nu este atât de importantă pe cât este ideea pe care o transmite, este foarte important să înțelegi că este bine să te lași purtat de val, să te bucuri de fiecare lucru mărunt care să ți se întâmplă, să fii prezent/prezentă și, mai ales, să nu uiți să mulțumești. 

Și vă mai spun de ce alergați mereu. Vă propuneți prea multe lucruri într-o vreme în care timpul chiar este tot mai scurt. 

Adaptați-vă vremurilor în care trăiți oameni buni! Renunțați la un loc suplimentar de muncă dacă e nevoie, puteți trăi și cu mai puțin. Au venit vremuri în care nu va mai conta neaparat câte școli ai sau câți bani ai în buzunar, ce culoare ai la manichiură sau dacă ești în pas cu moda. Renunțați la cafea, la tutun, la televizor (chiar dacă nu priviți la el, dar îl țineți pornit ca și zgomot de fundal, este o maaaare otravă și nu vă veți da seama până când nu veți începe să renunțai la el). 

Renunțați la toate lucrurile inutile pe care le cărați după voi ca un sac de bolovani și veți vedea că vă veți simți mai ușurați și lucrurile se vor desfășura mai lin. Încercați, nu aveți nimic de pierdut!

Și știți ce vă mai ține în priză? Ego-ul vostru. 

Să fiu eu mai prejos decât vecinu și să nu merg în excursie la Roma sau în concediu în Tenerife? Așa ceva nu se poate! Cu ce mă mai laud pe facebook? Trebuie să muncesc mai mult, să fac bani mai mulți, ca doar nu îmi ajung! 

Înțelegeți oameni buni? Voi sunteți responsabili de tot ce se întâmplă în viața voastră.

Aceste lucruri vor începe să dispară ca prin ceață și veți vedea că nu veți mai rămâne cu nimic decât cu voi înșivă.

Așa că începeți de pe acum să vă schimbați, începeți să fiți conștienți de toate lucrurile pe care le faceți, să vă întrebați ce este bine și ce este rău cu adevărat.

Atunci când lucrurile devin prea accelerate opriți-vă pentru o clipă. Trageți aer adânc în piept. Stați și vorbiți cu voi înșivă. Cineva de acolo din interiorul vostru vă va răspunde.

Observați și fiți conștienți cum atunci când viața voatră devine tot mai accelerată, apar și problemele, fie pierdeți o sumă mare de bani, aflați că cineva din familie s-a îmbolnăvit, tocmai ați luat o amendă pentru parcare neregulamentară, vecinii vă sună și vă spun că mobila voastră plutește în casă, etc., etc..

Exemplele pot continua la infinit. Este important ca voi să înțelegeți de ce ”vi se întâmplă atâtea lucruri”.

Așa că...nu uitați: când simțiți că nu mai puteți luați o pauză și mergeți în interiorul vostru. Nu la vecinu sau la cel mai bun prieten și vă descarcați lui tot amarul. Nu faceți altceva decât să îl încărcați și pe el, iar problemele voastre nu se vor rezolva nicidecum.

Nu veți putea schimba lumea, dar vă veți putea schimba pe voi dacă asta vă doriți cu adevărat,  iar prin voi lumea în care trăim va deveni mai bună.

Și pentru o pauză binemeritată, vă recomand să vă lăsați purtați spre bucuria pe care o transmite această minunată ființă.

Viața în maternitate

Dragi viitoare mămici din Timișoara,

De mult mi-am dorit să contribui și eu cu părerea și experiența mea personală în ceea ce privește condițiile și modul în care ești tratat ca proaspătă mămică într-una din maternitățile din Timișoara, și anume maternitatea Odobescu. 

  Pe când încă informațiile erau "la cald", eram prea preocupată cu intrarea în rolul de mamă, însă atât de mult te poate marca perioada petrecută în maternitate încât cu greu uiți situațiile cu care a trebuit să te confrunți, trăirile și experiențele de care ai avut parte.

Încă din timpul sarcinii, ca orice viitoare mămică începi să te frămânți și să te gândești unde ar fi mai potrivit să te duci să îți aduci pe lume pruncul cel mult așteptat. Cea mai ideală soluție (pentru mămicile curajoase și care consideră că nașterea este un proces cât se poate de natural) este să naști acasă, lucru care în țărișoara noastră dragă nu este legal, din păcate. 

Rămâne, așadar, să te hotărăști între un spital de stat sau unul privat. Decizie pe care o poți lua destul de greu, mai ales dacă nu ai în jurul tău rude, prieteni sau cunoștințe care au născut de curând și care să îți împărtășească din experiența lor.

Vă spun încă de la început că părerea mea vis-a-vis de maternitatea Odobescu este una pozitivă, mă așteptam la condiții mai rele, la asistente și infirmiere care să se comporte cu tine în cel mai rău mod posibil, dar, spre bucuria mea, nu a fost așa.

Să o luăm cu începutul: nu plecați de acasă fără bani de 5 și 10 lei :)). Din câte îmi amintesc am avut aproximativ 200 de lei pentru  "îndesat în buzunare", dintre care 100 i-am dat pediatrului care mi-a consultat copilul pe toată perioada internării. Deci, pentru lucruri mărunte cm 100 de lei.

 Nu mă deranjează neaparat  faptul că a trebuit să dau bani (la privat cheltuiești mult mai mult), ci faptul că unele din asistente au avut tupeul să îți ceară în față să le dai ceva. Nu o sa va vina să credeți dragi burtici, dar va trebui să fiți pregătite și pentru așa ceva.

Vă sfătuiesc să vă luați o rezervă dacă aveți norocul să fie liberă, care, atunci când am născut eu, costa 50 de lei pe noapte. Pe mine m-a ajutat foarte mult, am avut parte de liniște (mă refer la faptul că nu intrau decât asistentele, infirmierele și femeia de servici, care intra de vreo două ori pe zi și trântea ușa de perete de parcă era cutremur). Nu ai parte de vizitatori necunoscuți, ai parte de intimitate, poți să te schimbi, să îți alăptezi copilul în liniște și poți să închizi ușa cu cheia când te duci la salonul de bebei sau la toaletă. Apropo de toaletă, aceasta nu este în cameră, dar este fix ușa de lângă, toaletă care pe perioada spitalizării este numai a ta și poți să o închizi tot cu cheia (dușul este la comun, dar este destul de curat).

Patul și așternuturile au fost curate, nu ma pot plânge. Apă caldă în permanență, atât la chiuveta din cameră, cât și la duș. 

Mai este un bonus în luarea unei rezerve, cel puțin așa l-am înțeles eu. Mămicile din rezerve au bani, că doar de aia își permit să stea acolo, și ca atare trebuie tratate frumos :)))). Nu e cazul meu nici pe departe, dar dacă știi că te pregătești pentru venirea pruncului tău pe lume începi să pui bani deoparte pentru asta, iar suma de 200 de lei pe care am plătit-o pentru faptul că am stat în rezerva nu mi s-a părut mare deloc.

Cred că ăsta a fost principalul motiv pentru care cel puțin doua din asistente mi-au cerut bani în față, sau ar fi cerut oricum.

În fine, asistentele s-au purtat destul de frumos, probabil și datorită faptului că le-am cam îndesat la toate câte ceva în buzunar. Cel mai mult am dat la cea care a stat cu mine pe tot parcursul travaliului și căreia îi mulțumesc din suflet pentru răbdarea și blândețea care a manifestat-o față de mine (i-am dat 50 de lei, suma care mi-a fost indicată de doctorița cu care am născut, și pe care doamna a meritat-o din plin) și încă 25 de lei unei infirmiere care m-a ajutat sa ma mut din salonul de travaliu in rezervă. Și această doamnă i-a meritat din plin. 

Este foarte important ca în acele momente în care ești vulnerabilă atât fizic cât și psihic să ai parte de oameni care să se comporte cu tine cu blândețe și înțelegere. Recunosc că am avut parte și de comportamente recalcitrante și greu de suportat, dar Dumnezeu a fost alături de mine și nu am avut de a face cu ele pentru mult timp. 

Turele de asistente se schimba la 12 ore, și când crezi că te-ai pus "bine"cu ele te pomenești cu alte specimene pe capul tău și trebuie să o iei de la capăt. Până la urmă înțelegi că asta este, intri în jocul lor și numeri clipele până când te vei vedea acasă cu îngerașul tău iubit.

În final, dragi burtici, dacă nu sunteți pretențioase și vă adaptați ușor la orice situație, vă sfătuiesc să nașteți în maternitatea Odobescu. 

Faceți-vă din timp băgăjelul (nu luați cu voi decât strictul necesar, nu aveți nevoie de mare lucru în cele câteva zile pe care le petreceți acolo- vizualizați lista mea pentru bagaj aici),mergeți cu optimismul și cu Dumnezeu în suflet și veți vedea că veți da numai de oameni buni :).