15 ianuarie 2016

Dă-ți voie să asculți liniștea


Liniștea este cea care va salva și va transforma lumea. Tăcerea și pacea sunt esența Ființei tale. 

Atunci când pierzi contactul cu liniștea lăuntrică, pierzi contactul cu tine însuți. Când pierzi contactul cu tine însuți, te pierzi în lume.

Ori de câte ori simți tăcerea în jurul tău, ascult-o. Acordă-i atenție. Ascultarea tăcerii trezește dimensiunea liniștii în sinea ta, deoarece numai prin intermediul liniștii poți fi conștient de tăcere.

Dă-i voie naturii sa te învețe ce este liniștea. Când te uiți la un copac sau o floare și le percepi liniștea, devii și tu liniștit. Dă-ți voie să devii liniștit, să devii una cu liniștea.

Sentimentul că ești una cu tot ce există pe lume însemnă iubirea adevărată.Să devii conștient de conștiință, însemnă apariția liniștii lăuntrice.

Orice zgomot deranjant poate fi util ca tăcerea. Cum? Renunță la a-i rezista interior zgomotului, lasă-l să fie așa cum este. Această acceptare te va purta în ținutul păcii lăuntrice, care este liniștea.

Ori de câte ori accepți un moment așa cum este el - indiferent sub ce formă se prezintă- ești liniștit, ești împăcat. Liniștea este locul în care se găsesc creativitatea și soluțiile problemelor.

Înțelepciunea vine odată cu abilitatea de a fi liniștit. Nu trebuie să faci nimic, doar stai și ascultă. Lasă liniștea să îți conducă faptele și cuvintele. Nu cumva de înțelepciune are cea mai mare nevoie lumea din ziua de astăzi?

Începând de ACUM, dă-ți voie să asculți liniștea, dă-ți voie să te oprești pentru o clipă din ceea ce faci, dă-ți voie să faci asta în fiecare zi tot mai mult.

(Sursa: E. Tolle)









8 ianuarie 2016

Doamne, atât de mult ne iubești!



Doamne ajută!
Ajută-ne să ne crească aripi din nou,
Ajută-ne să învățăm încă o dată să zburăm
Spre ACASĂ.
Ne e dor...ne e dor de Acasă
Ne e dor de iubirea Ta, Doamne
Ne e dor de Noi
Ne e dor de Fericire
De Bucurie...
Ne e dor de culori, de miresme adevărate,
De cântecul Tău, Doamne.
Ne e dor să fim NOI,
Să fim liberi.
Doamne, cu brațele larg deschise ne aștepți,
Doamne, cât ne iubești!
Noi am uitat drumul spre Tine, 
Am uitat Calea, ne-am pierdut în întuneric
Doamne...atât de mult ne iubești,
Că din a ne chema neîncetat nu Te oprești!